Prezentarea următoare a fost susținută de reverendul Calvin Robinson la Oxford Union pe 15 februarie 2023.
”Vorbim direct despre subminarea planului lui Dumnezeu, așa cum El ni l-a revelat. Am înlocuit autoritatea Lui cu a noastră.
Când căsătoria nu mai este una doar între un bărbat și o femeie, deschidem ușa ideii de poligamie. Căci dacă ignorăm aspectul heterosexual al căsătoriei, atunci de ce să nu-l ignorăm și pe cel monogam? Dacă ”iubirea este iubire” (”Love is love”, slogan LGBT – n.n.), așa cum auzim mereu, cine mai poate să spună că dragostea a trei bărbați care se iubesc nu este chiar mai mare decât cea dintre doar doi bărbați? Sunt sigur că cineva din această încăpere a repetat lozinca „iubirea este iubire” în această seară, însă nu era vorba despre faptul de a fi iubit, ci este vorba despre căsătorie. Sacramentul sfintei căsătorii este, într-adevăr, direct legat de iubire, dar nu este definiția iubirii.
Prea mulți oameni folosesc cuvintele ”iubirea este iubire” și confundă sensul iubirii agape. Contextul biblic al iubirii este iubirea divină, o iubire sacrificială, nu este pofta sexuală. Oamenii adesea amestecă sexul cu iubirea, un lucru foarte necinstit. Am auzit destul de multe discursuri de acest fel, dar, desigur, ateii scot adesea din context cuvintele ”Dumnezeu este iubire” și am auzit și acest lucuru din nou în seara asta, fără însă a se înțelege despre ce e vorba.
Da, Dumnezeu este iubire, însă El e Cel care stabilește termenii, iar nu noi.
Un alt lucru pe care l-am auzit destul de des este că Biserica ar trebui să fie mai incluzivă. Iarăși este vorba de ”semnalizarea virtuții” pentru a părea buni, mai degrabă decât de a fi buni. Biserica trebuie să fie absolut incluzivă. Hristos a petrecut într-adevăr mult timp cu vameșii și prostituatele, însă ei sunt cei care au plecat schimbați, nu Hristos. Suntem căzuți, deci toți suntem păcătoși. Biserica este deschisă păcătoșilor, desigur că acesta este scopul bisericii, însă asta nu înseamnă că ar trebui să îi încurajăm pe oameni să continue să păcătuiască.
Datoria noastră ca preoți este de a ajuta oamenii, de a îi conduce la Hristos; să-i îndepărtăm de păcat, iar nu să-l îmbrățișeze sau să-l afirme. Cunosc mulți oameni LGBT care trăiesc vieți în Hristos. Ei se abțin de la satisfacerea sexuală pentru a fi mai aproape de Dumnezeu – și nu le este ușor. Și poate pare neechitabil pentru ei, dar așa este drept și așa este bine și acești oameni au făcut ceea ce Biserica Anglicană le-a spus că e bine și acum se simt dezamăgiți. Am cunoscut bărbați care mi-au plâns spunându-mi că „uite, aș fi putut și eu să mă căsătoresc [cu alt bărbat], dar am făcut ceea ce biserica m-a învățat că este corect, iar acum biserica îmi spune spune că a fost o greșeală. Ne-am irosit viața ca creștini care suntem chemați să fim ”în lume, dar nu din lume.”
În lumea seculară aveam deja egalitate și oamenii pot acum încheia parteneriate civile sau chiar ”căsătorii gay” în afara bisericii și aceasta este la urma urmei prerogativa lor, totuși credința este în mod inerent discriminatorie. Dumnezeu este discriminator pentru că El e Cel care stabilește condițiile pentru a intra în împărăția Sa cerească. Nu noi.
Ca oameni liberi, trebuie să ne întoarcem de la păcat, să ne pocăim și să-L urmăm pe Hristos. Și vreau să precizez că păcatul este problema, nu păcătosul. Fiecare persoană este iubită de Dumnezeu și Dumnezeu ne iartă pe toți pentru depravarea noastră, dar trebuie să ne întoarcem de la păcatele noastre și să ne întoarcem spre El.
Și se pare că panoul de vizavi de mine a uitat să separe păcatul de păcătos. Se poate denunța păcatul și în același timp să-l primim pe păcătos, astfel încât îmi voi încheia mesajul meu. Mesajul către partea care propune [binecuvântarea căsătoriilor gay] este să nu îi duceți în rătăcire pe oameni, să nu fiți lupi în haine de oaie, să nu fiți profeții falși despre care ne avertizează Biblia. Amintiți-vă de obligația dumneavoastră de a apăra credința, nu mai predicați spre diversitate, incluziune și egalitate, ci reveniți la predicarea răscumpărării și mântuirii. Ce facei acum este nepăsare spirituală; ajutați oamenii spunându-le adevărul, fiți buni cu ei sprijinindu-i în acele lupte și amintindu-le că Hristos suferă împreună cu ei și fiți milostivi, conducându-i la Hristos atunci când lumea încearcă să-i îndepărteze de El.
Biserica Anglicană este în implozie și mulțimile de credincioși nu mai apar duminica la slujbă, și asistăm poate la cel mai rapid declin al creștinismului din această țară pe care l-am văzut vreodată.
Nu-l accelerați prin erezie, nu aveți autoritatea de a binecuvânta păcatul. Când îl aud pe episcopul Londrei spunând că aceste noi rugăciuni vor însemna că preoții pot binecuvânta relațiile între persoane de același sex, dintre care unele pot fi de natură sexuală, îmi dau seama că diavolul lucrează. Episcopii noștri promovează ideea de sodomie sacramentală, lăsați-i să fie anatema. Și pentru ceilalți: nu am nicio îndoială că unii dintre voi mă vor considera un bigot sau un transfob sau un homofob. Nu sunt niciunul dintre aceste lucruri, sunt pur și simplu un discipol al lui Hristos, un creștin. Și suntem în mod natural contra-culturali, iar dacă așa-zișii liberali ar fi cu adevărat diverși și toleranți, ne-ar îmbrățișa așa cum îi îmbrățișează pe toți ceilalți.
Ideea a fost subliniată în contextul creștin actual și al dezbaterii publice, unde se observă o creștere a ipocriziei. Vedem că există așteptări diferite în privința musulmanilor și a oamenilor de alte credințe, iar dacă e vreun creștin care cere actualizarea învățăturilor Coranului conform normelor societății moderne, e criticat. Există o favorizare a altor religii și o înțelegere față de alte credințe, în timp ce creștinii sunt tratați cu intoleranță.
Această situație este regretabilă, dar, așa cum spunea Sfântul Atanasie al Alexandriei, dacă lumea se împotrivește adevărului, atunci va trebui să ne opunem lumii.”
Rev. Calvin Robinson
Traducere după https://www.youtube.com/watch?v=TfgTPTS5Aa8
Afirmativ 